Coș de cumpărături
0
0,00 RON
De ce este important să vorbim despre traumă?
16.09.2022
Pentru că trauma este cea mai
evitată, ignorată, negată, neînțeleasă și netratată cauză a suferinței umane. Când folosesc cuvântul traumă,
vorbesc despre simptome de care
suferă mulți oameni în urma evenimentelor de viață percepute ca fiind
amenințătoare sau copleșitoare.Trauma este folosită acum ca un cuvânt la modă pentru a înlocui stresul cotidian, cum ar fi "Am avut o zi traumatică la
serviciu". Cu toate acestea, această utilizare este complet greșită. Deși este
adevărat că toate evenimentele traumatice sunt stresante, nu toate evenimentele
stresante sunt traumatice.
Când vine vorba despre traume, nu există doi oameni exact la fel. Ceea ce se dovedește dăunător pe termen lung pentru o persoană poate fi entuziasmant pentru altul. Există mulți factori implicați în gama largă de răspuns la amenințări. Aceste răspunsuri depind de:
- istoricul de traumă
- dinamica familiei
- structura genetică a unui individ
Este vital să luăm în calcul aceste diferențe. Mai exact, anumite tipuri de experiențe din copilăria timpurie pot diminua sever capacitatea noastră de a face față realității. Poate cel mai important lucru pe care l-am învățat despre traumă este că oamenii, în special copiii, pot fi copleșiți de ceea ce credem de obicei ca fiind un eveniment obișnuit, de zi cu zi. Până de curând, înțelegerea noastră despre traumă era limitată la soldații "șocați de obuze", care au fost devastați de război, victimele unor abuzuri sau violențe severe și cei care au suferit accidente și răni catastrofale.
Cert este că, de-a lungul timpului, o serie de accidente aparent minore pot avea un efect dăunător asupra unei persoane.
Trauma nu trebuie neapărat să provină dintr-o catastrofă majoră. Iată aici câteva dintre evenimentele comune declanșatoare:
• Accidente de mașină (chiar și minore)
• Proceduri medicale invazive de rutină
• Pierderea celor dragi
• Dezastre naturale, cum ar fi cutremure și uragane
Cum pot să știu dacă un eveniment traumatic m-a afectat?
Ceea ce este interesant este faptul că trauma poate, de fapt, să ne afecteze în moduri inimaginabile
sau sub o formă mai ascunsă. Pe scurt, trauma înseamnă pierderea conexiunii -
cu noi înșine, cu corpurile noastre, cu familiile noastre, cu ceilalți și cu
lumea din jurul nostru.
Această pierdere a conexiunii este adesea greu de
recunoscut, deoarece nu se întâmplă deodată. Se poate întâmpla încet, în timp, adaptându-ne
la aceste schimbări subtile uneori fără să le observăm. Acestea sunt efectele
ascunse ale traumei, pe care cei mai mulți dintre noi le păstrăm pentru noi
înșine și alegem să nu le comunicăm.
Este doar în mintea mea? Oare exagerez?
Trauma este traumă, indiferent de ce a cauzat-o. Pentru a înțelege cu adevărat acest
lucru, trebuie să ne gândim cu adevărat la faptul că oamenii pot fi
traumatizați de orice eveniment pe care îl percep (conștient sau inconștient) a
pune viața în pericol. Această percepție se bazează pe vârsta unei
persoane, experiența de viață și chiar şi pe temperamentul lor constituţional.
De exemplu, zgomote puternice bruște, cum ar fi tunetele sau strigătele furioase ale adulților, pot traumatiza sugarii și copiii mici. Da, desigur, tunetele și strigătele sunt rareori un pericol dar, când vine vorba de traumă, factorul critic este percepția amenințării și incapacitatea de a face față acesteia.
Ce anume poate crea o traumă?
Aici, este foarte important să facem o distincție, deoarece cauzele traumei pot fi împărțite în două categorii principale - cea evidentă și cea mai puțin evidentă.Cauzele mai puțin evidente ale traumei includ o mare varietate de evenimente aparent obișnuite. Multe dintre aceste evenimente se dovedesc traumatizante mult mai des decât ne-am putea aștepta.
Cauzele evidente ale traumei:
• Război
• Abuz emoțional, fizic sau sexual sever în copilărie
• Neglijarea, trădarea sau abandonul în timpul copilăriei
• Experimentarea sau asistarea la violență
• Viol
• Leziuni și boli catastrofale
Cauzele mai puțin evidente ale traumei:
• Accidente minore de automobile
• Proceduri medicale și stomatologice invazive
• Căderi și alte răni minore, mai ales când sunt implicați copii sau persoane în vârstă (de exemplu, un copil a cazut de pe bicicletă și s-a rănit la cap)
• Dezastre naturale, inclusiv cutremure, uragane, incendii și inundații
• Boală, mai ales acolo unde există febră mare sau otrăvire accidentală
• A fi lăsat singur, în special la copiii mici și la bebeluși
• Imobilizare prelungită, în special la copii (de exemplu, folosirea unor atele pentru perioade lungi de timp în cazul scoliozei sau picioarelor întoarse)
• Expunerea la căldură sau frig extrem, în special la copii și bebeluși
• Zgomote puternice bruște, în special la copii și bebeluși
• Stresul la naștere, atât pentru mamă, cât și pentru sugar
Care sunt simptomele traumei?
Este necesar să vorbim despre momentul în care aceste simptome pot apărea. Primele simptome care pot apărea imediat după un eveniment traumatizant includ : hiperexcitare, constrângere, disociere și negare, precum și sentimente de neputință, imobilitate sau îngheț. Simptomele traumei pot fi stabile, adică mereu prezente. Ele pot fi, de asemenea, instabile, adică pot să vină și să plece, fiind declanșate de stres. Sau pot rămâne ascunse timp de zeci de ani și brusc să iasă la suprafață. De obicei, simptomele nu apar individual, ci vin în grupuri. Ele devin adesea din ce în ce mai complexe în timp, fiind din ce în ce mai puțin legate de experienţa traumei inițiale.
Alte simptome precoce
care încep să apară în același timp sau la
scurt timp după evenimentul traumatic:
• Hipervigilență (fiind "în gardă" tot timpul)
• Imagini intruzive sau flashback-uri
• Sensibilitate extremă la lumină și sunet
• Hiperactivitate
• Răspunsuri emoționale exagerate
• Coșmaruri și terori nocturne
• Schimbări bruște de dispoziție (reacții de furie sau crize de furie, mânie frecventă sau plâns)
• Rușinea și lipsa de valoare de sine
• Capacitate redusă de a face față stresului (frecvent stresat)
• Dificultate de a adormi
Câteva dintre aceste simptome pot apărea și mai târziu, chiar ani mai tarziu.
Următoarele simptome care pot apărea:
• Atacuri de panică, anxietate și fobii
• "Obturism" mental sau sentimente distanțate
• Comportament de evitare (evitarea locurilor, activităților, mișcărilor, amintirilor sau oamenilor)
• Atracție pentru situații periculoase
• Comportamente care creează dependență (mănântul excesiv, băutul, fumatul etc.)
• Activitate sexuală exagerată sau diminuată
• Amnezie și uitare
• Incapacitatea de a iubi sau de a lega relații semnificative cu alții
• Frica de a muri sau de a avea o viață scurtă
• Automutilarea (abuz sever, tăiere auto-provocată etc.)
• Pierderea credințelor de susținere (spirituale, religioase, interpersonale)
Mai este un simptom pe care trebuie să-l privim, înainte de a ne uita la modul în care trauma se internalizează în corp și minte, provoacând probleme pe termen lung. Iată unul dintre cele mai neobișnuite simptome, care creează probleme, dezvoltându-se din traume nerezolvate : constrângerea de a repeta acțiunile care au cauzat problema în primul rând. Suntem în mod inexplicabil atrași de situații care reproduc trauma atât în moduri evidente, cât și în moduri mai puțin evidente. De exemplu, copilul neglijat și abandonat des de părinții săi își alege în viața adultă un partener workaholic (dependent de muncă), nefiind disponibil emoțional sau angajat în relație.
